Oamenii nu realizează că Dumnezeu le-a dat o Minte asemenea celei Domnului—o Minte mai profundă, o Minte care nu a fost coruptă de lume. Ei cred că Mintea lui Dumnezeu este ca mintea lor personală, doar mai mare și mai puternică. Aici, noțiunile de Dumnezeu gelos, Dumnezeu supărat, Dumnezeu răzbunător apar în imaginația oamenilor. Se întâmplă pentru că ei își proiectează propriile tendințe și împrejurări asupra lui Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu este atotputernic, cum ar putea Dumnezeu să fie nesigur? Dacă Dumnezeu știe greșelile pe care urmează să le faci, de ce te-ar pedepsi că le faci? Dacă Dumnezeu știe că fără Cunoaștere mintea ta ar fi confuză și pierdută în lume, de ce te-ar pedepsi pentru asta? Ar fi ca și cum ai pedepsi un copil pentru că plânge, sau ai pedepsi un copil pentru că este copilăros. Este un comportament ignorant, și totuși aceste idei sunt foarte răspândite în lume, foarte răspândite în rândul anumitor persoane din anumite instituții care pretind că reprezintă voința și scopul Divin pe pământ.
Dumnezeu știe că existența fizică este dificilă și problematică și că în cadrul acesteia, oamenii vor fi speriați, terifiați și conduși de circumstanțele vieții. De aceea, Dumnezeu a pus Cunoașterea în tine și în toate ființele conștiente—ca o sursă de îndrumare; ca o sursă de corectare, protecție și inspirație.
Dumnezeu a creat antidotul perfect și corectarea perfectă pentru eroare. Dumnezeu nu așteaptă perfecțiune de la tine aici, ci doar un serviciu mai mare pentru bunăstarea celorlalți și pentru bunăstarea și păstrarea lumii.
